Zapezile de altadata . . .

versiunea printabila

11 septembrie 2007 - Deschidem aceasta rubrica, oarecum inedita - pe care o veti putea citi, de-acum saptamanal, accesand link-ul Raliul amintirilor - cu o intamplare intr-adevar neobisnuita, ce merita repovestita pe site-ul ACR... ca prima etapa in acest Raliu al amintirilor, ce debuteaza azi…

…In urma cu trei decenii, exact in seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21h22’, arbitrii si ceilalti oficiali, impreuna cu organizatorii Raliului Zapezii, ce se aflau la Brasov, incheiau obisnuita sedinta tehnica de pregatire a cursei. Era exact ora declansarii ultimului Mare Cutremur, care a lasat in urma peste o mie de victime si pagube de aproape un miliard de dolari!

Evident, traditionala cursa a brasovenilor, singurul raliu organizat in conditii de iarna in Estul Europei, nu a mai putut avea loc. Consiliul de conducere al Filialei ACR Brasov nu a vrut sa renunte insa la debutul Campionatului National de Raliuri, care incepea in fiecare an tocmai cu Raliul Zapezii. Dupa doua saptamani si cu eforturi deloc usoare, brasovenii (intre organizatori numarandu-se cluburile sportive Universitatea Brasov, CS Tractorul, asociatiile sportive ITA si ICPAT) reusisera sa puna din nou totul la punct si duminica, 20 martie, 54 de echipaje au luat startul pe un traseu masurand 530 km, dintre care 9 PS insumand 100 km.

In ultima sedinta tehnica, in semn de solidaritate cu cei care avusesera de suferit de pe urma Cutremurului, concurentii au hotarat ca premiile in bani pentru locurile fruntase sa fie cedate in folosul sinistratilor. O hotarare similara au adoptat-o si oficialii competitiei, care au renuntat la baremul de arbitraj si la jumatate din indemnizatia de transport. Un gest deosebit de apreciat in mass-media din acea vreme.

In ciuda faptului ca in momentul startului era mai degraba o zi de primavara, cu temperaturi de peste 20 grade Celsius, pe anumite portiuni de traseu nu au lipsit conditiile „de iarna”, inclusiv traditionala zapada…Principala atractie a constituit-o insa prezenta la start a unui automobil foarte la moda in cursele internationale din acei ani: Lancia Fulvia HF 1600, condusa de Eugen Ionescu-Cristea, in echipaj cu Dan Amarica. Prima parte a raliului includea si proba speciala Dalghiu, in lungime de 24 km, cu un traseu infernal!
Si surprizele nu au lipsit, primul loc pe P.S. Dalghiu revenind echipajului A. Szalai-A.Vinta (Dacia 1300 gr.2), urmat de St.Iancovici-P.Vezeanu (Dacia 1300 gr.2) si abia pe locul 3, la 54 secunde de invingator, echipajul E.Ionescu-Cristea-D.Amarica!

Intre declaratiile interesante de la sfarsitul cursei era si cea cu… nuanta patriotica a fostului mare campion de motociclism St.Iancovici, devenit apoi un pilot de raliuri redutabil: „Cand am vazut cum ma apropii de Eugen Ionescu-Cristea in P.S. Dalghiu, mi-a sporit increderea in masina mea.” Numai ca Genu Cristea si-a protejat masina pe Dalghiu, unde era rupere de amortizoare, stiind ca isi va invinge adversarii in celelalte P.S.-uri mai… civilizate. Bref, Eugen Ionescu-Cristea – D.Amarica au castigat acest raliu cu un avans de 45 de secunde fata de A.Szalai-A.Vinta, clasati pe locul secund, si cu 1’33” fata de St.Iancovici-P.Vezeanu, clasati pe locul al treilea…

Este interesant sa ne reamintim, in continuare, cine constituia atunci „crema” Campionatului National de Raliuri, reflectata in Clasamentul general al unui raliu cotat cu un coeficient de dificultate maxim (alaturi de Raliul Romaniei), in cadrul CNR. Locul 4: Z.Szentpaly-C.Finichi; 5. I.Comsa-N.Panaite; 6. V.Olaru-A.Belu; 7. I.Olteanu-O.Scobai; 8. M.Popescu-Ludovic Balint; 9. D.Banca-Lucia Cojocaru; 10. V.Szabo-N.Nicolau. Intre abandonurile de marca (din cauza unei defectiuni tehnice) si echipajul Cornel Motoc-Nicu Grigoras, ce se situa pana atunci in plutonul primelor cinci locuri ale cursei.

O alta mentiune: cu exceptia echipajului D.Banca-Lucia Cojocaru (cu un automobil Dacia 1300 gr.I), toti ceilalti competitori beneficiau de automobile Dacia 1300 gr.II, pregatite special, cu propulsoare ce puteau „scoate” pe-atunci aproape 110 CP (ba chiar si mai mult…), intr-o „coaja” ce nu trecea de 800 kg…

P.S. Cu acest prilej se implinea un an de cand FIA (Federatia Internationala a Automobilului) recunoscuse calitatea de arbitri internationali unor oficiali romani. Acestia incepeau anul competitional 1977 cu noile documente trimise de FIA, ce atestau respectiva calitate urmatorilor arbitri: Florica Dumitrescu, Paul Alexandrescu, Valeriu Anghelescu, Alexandru Teodorescu, Titus Nicoara si N.Gadiuta. In baza documentelor primite, acestia beneficiau de calitatea de arbitri internationali, avand dreptul sa oficieze, in cadrul competitiilor internationale auto ce se desfasurau atat in tara noastra, cat si peste hotare.