ACCIDENTUL RUTIER – O “EPIDEMIE” AGRESIVA

imagine_960

05 februarie 2010 – Ca urmare a accentuarii caracterului interactiv al pagini noastre de internet si pentru ca ACESTA pune, de-o vreme, tot mai mult stapanire pe noi ca un “magnet interuman”, si pentru ca el ne defineste printr-o “viata on-line”, publicam, astazi, in sinteza, o alta scrisoare, al carei autor, o personalitate marcanta din lumea medicala, si-a dorit anonimatul din motive lesne de inteles.

Dupa cum se stie, ACR a fost si este un partener eficient in lansarea masurilor de siguranta in transportul rutier. S-a implicat in portul centurii de siguranta, in promovarea codului rutier, in activitati de invatare a legislatiei inca din primele clase de scoala, in promovarea spiritului de concurenta loiala in competitiile auto si de karting, etc. O atentie deosebita a fost acordata calitatii instructorilor din scoala de soferi proprie si pregatirii temeinice a noilor conducatori auto.
Doresc sa sugerez ACR-ului sa determine o mai mare implicare a factorilor guvernamentali cu responsabilitati in siguranta circulatiei, prin interventii si mai ofensive la nivelul Guvernului pentru ca acesta sa intreprinda actiunile necesare in propriul sau sistem.
Suntem tot mai ingrijorati de numarul nepermis de mare al accidentelor de circulatie soldate cu morti si raniti, care plaseaza Romania intr-un loc „fruntas” neonorant in Europa. Asistam stupefiati la transformarea soselelor in veritabile arene de lupta a unor “gladiatori” fara invingatori si fara urale.
Cauzele sunt multiple si incercam a le sublinia pe unele din ele intr-o ordine aleatorie din punct de vedere al importantei lor:
• calitatea precara a carosabilului fie ca este vorba de sosele sau intraurban;
• lipsa cunostintelor elementare necesare unei participari civilizate in trafic;
• lipsa – din legislatie – a unor masuri coercitive ferme si mai ales eficiente impotriva celor care prin inconstienta, nestiinta, dar si prin condamnabila infatuare, stau la baza acestor evenimente de gravitate maxima;
• lipsuri grave in educatia civica a unor participanti la traficul rutier;
• neimplicarea – uneori vinovata – a factorilor responsabili de persistenta cauzelor enumerate mai sus;
Consecintele: In primul rand pierderea de vieti omenesti, care nu pot fi evaluate nici in lei, nici in euro, si nici intr-o oricare alta valuta. Ea are insa repercusiuni din cele mai grave asupra familiilor indoliate, traumatizate psihic si condamnate fara vina de niste “evazionisti” la regulile de comportament social, corect si civilizat.
Sunt de asemenea sechele post-traumatice care conduc la dizabilitati permanente ce agraveaza atat capacitatile de efort si miscare ale victimelor, cat si bugetul familiilor lor, dar intr-o mare masura si din partea statului.
Aceste accidente solicita interventia unor forte importante din MAI (politie, ISU, SMURD) Ministerul Sanatatii (ambulanta, elicopter cu personal calificat, spitale si sectii de urgente chirurgicale si terapie intensiva) toate cu costuri deosebit de mari, de fapt cu deturnarea unor fonduri necesare in multiple alte sectoare de activitate.
Din acest punct de vedere ii putem compara pe acesti certati cu legea – producatorii accidentelor – cu “pradatorii” din regnul animal.
De multe ori, in urma accidentelor se produc pagube prin deteriorarea dotarilor carosabilului, acostamentelor, a caror reparatie inseamna costuri acoperite tot din bani publici!
Vom adauga si neajunsurile legate de distrugerea partiala – uneori totala – a autoturismelor angajate involuntar in accidente, cu asigurari de cele mai multe ori neacoperite in ceea ce priveste recuperarea integrala a daunelor. In plus, trebuie avut in vedere perioadele lungi in care proprietarii autovehiculelor deteriorate sunt privati de dreptul de folosire a acestora.
Si lista consecintelor ar putea continua cu numeroase alte daune materiale, fizice si morale suportate de cele mai multe ori de participantii la trafic nevinovati care au respectat regulile de circulatie.
Desigur toate aceste lucruri sunt cunoscute si ele trebuie sa se constituie intr-un mare semnal de alarma, pentru anul 2010.
Iata de ce, cred ca ACR, ca organizatie a Societatii Civile, trebuie sa se implice pentru a trezi la realitate pe guvernantii nostrii.


Recomanda articolul pe:

Facebook Google+ Twitter