Adnotări la o „scrisoare deschisă”

imagine_1155

Automobil Clubul Român îşi exprimă stupoarea faţă de scrisoarea deschisă, adresată de preşedintele FRAS, Primului Ministru al României. Iniţial am fost tentaţi să credem că cineva i-a întins o farsă semnatarului scrisorii, dar concluzia este că până şi pentru acest personaj de influenţă nefastă asupra sportului automobilistic românesc, personaj cu o îndoielnică reputaţie de pilot auto care, prin diverse maşinaţiuni a reuşit să acapareze conducerea FRAS, pare de neînchipuit îndrăzneala de a compara dificultăţile şi diplomaţia luptei politice cu propriile sale frustrări şi ambiţii meschine. Continuăm să sperăm şi să credem că o altă persoană, aflată într-o stare de vădită instabilitate psiho emoţională, s-a substituit semnatarului şi a compus această scrisoare plină de elucubraţii şi combinaţii halucinante între politică şi automobilism, între sport şi Uniunea Europeană, între preşedintele FRAS şi preşedintele României, etc, etc.

 

Pe de altă parte, indiferent de identitatea persoanei reale care a compus aceste pagini, nu putem ignora deviaţiile de la realitate şi bun simţ, mergând până la miniciunile enumerate într-o maniera destul de incoerentă şi dificil de urmărit.

 

În primul rând, afirmaţia „ACR, o asociaţie care nu recunoaşte FRAS” este de la bun început un neadevăr, care ne întăreşte convingerea că nu preşedintele FRAS este autorul scrisorii. Acesta ar fi ştiut foarte bine că între ACR şi FRAS au existat câteva discuţii prin care cele 2 entităţi s-au recunoscut reciproc, inclusiv în baza unui protocol. Mai mult, ACR a oferit FRAS delegarea Puterii Sportive FIA pentru automobilismul sportiv. Cum s-ar fi putut întâmpla acest lucru dacă ACR nu recunoştea FRAS? Denumirea ACR ca asociaţie a “şoferilor de stradă” este persiflantă, de prost gust şi emanată de un individ cu serioase tare de comportament.

 

Scrisoarea menţionează în continuare Raliul Sibiului 2012 ca fiind “poate cel mai important eveniment din istoria modernă a sportului automobilistic românesc”. Fără a minimaliza ediţia din acest an a Raliului Sibiului, din nou observăm o lipsă de cunoaştere a faptelor pentru care preşedintele unei federaţii de sport automobilistic nu ar avea nici o scuză. În 2007 şi 2008 s-a desfăşurat, chiar la Bucureşti, câte o etapă din Campionatul FIA GT, al doilea cel mai important eveniment de sport auto din Calendarul Internaţional al FIA, după cursele de F1. Deasemenea, ţara noastră a fost parte a Raliului Dakar în anul 2008, una dintre cele mai renumite curse automobilistice de pe glob. Să nu uităm deasemenea că în România se desfăşurau, nu cu mult timp în urmă, înainte de apariţia FRAS, raliuri cu tradiţie internaţională, care deja ajunseseră să deţină coeficienţi importanţi, conform regulamentelor internaţionale ale FIA (Raliul României, Raliul Sibiului, Raliul Harghitei, etc.). Din păcate, datorită maşinaţiunilor întreprinse de persoane cu interese pecuniare în acest sport, aceste raliuri au încetat să se mai organizeze, şi acei coeficienţi obţinuţi prin muncă de-a lungul anilor s-au pierdut, iar FRAS a avut o contribuţie determinantă la aceste pierderi iremediabile. Iar aici mai trebuie menţionată şi iniţiativa de anul trecut de la Cluj, susţinută internaţional de ACR, şi anulată în cel mai josnic mod, prin “alungarea” Observatorului FIA de către FRAS, aducându-se un nemeritat prejudiciu de imagine României.

 

În ceea ce priveşte Federaţia Internaţională a Automobilului, considerăm că este necesar să informăm autorul scrisorii deschise că la FIA nu “se ajunge să se creadă” ceva (expresia aparţine autorului). FIA este o organizaţie mondială transparentă şi stabilă, care are propriile sale metode de a analiza justeţea solicitărilor venite din diverse ţări ale lumii, mai ales când aceste solicitări sunt pline de injurii şi calomnii la adresa unuia dintre cele mai vechi cluburi ale sale.

În acest sens, în 2010, ca urmare a valului de scrisori mincinoase, denigratoare, trimise de preşedintele FRAS la FIA, un reprezentant al acestui for mondial s-a deplasat la Bucureşti pentru a discuta atât cu ACR cât şi cu FRAS. Ambele entităţi au avut astfel prilejul de a-şi expune punctul de vedere, în întrevederi cu reprezentantul FIA, care a întocmit un raport obiectiv, înaintat Consiliului Mondial al FIA, iar ca rezultat, solicitarea de afiliere a FRAS la FIA a fost respinsă definitiv de Adunarea Generală.

 

Considerăm că scrisoarea mai prezintă şi alte tentative josnice de câştigare a simpatiei dlui. Prim Ministru, încercând să copieze afirmaţiile politice recente “mă angajez […] să mă retrag din activitatea de conducere a FRAS, din momentul în care afilierea la FIA va reprezenta o certitudine”. Chiar dacă preşedintele FRAS însuşi a făcut o astfel de afirmaţie, ne rezervăm dreptul de a o privi cu neîncredere, pe baza propriilor noastre experienţe nefaste cu acesta. Deasemenea, referirea la un referendum (după modelul politic), lăsând la o parte atacul la persoana Preşedintelui ACR, ceea ce contrazice afirmaţiile dintr-un paragraf anterior “problema nu este centrată pe unele persoane”, este şi jignitoare pentru situaţia politică a ţării, în care există o miză serioasă şi legitimă, determinată de problemele grave ale României, şi nu poate exista comparaţie între această situaţie şi ambiţiile grandomane ale unui şef de federaţie auto, al cărui sediu se află alături de dormitorul conjugal al preşedintelui acesteia!

 

În ceea ce priveşte referirea la validarea preşedintelui FRAS, considerăm că autorul scrisorii face o eroare menţionând acest aspect, pentru că este încă destul de viu în amintirea sportivilor auto scandalul de la ultimele adunări repetate de alegeri pentru conducerea FRAS, în care au fost reclamate diverse maşinaţiuni pentru menţinerea funcţiei de preşedinte. Şi în prezent sunt deschise dosare în instanţă, intentate de către sportivi, pentru neregulile făcute la alegerile din 2011 când preşedintele FRAS şi-a majorat şi durata mandatului (apropos de dictatură).

 

Urmând firul incoerent al naraţiei, constatăm şi acuzaţii destul de grave aduse probabil ACR-ului, afirmându-se că asupra dlui. Octavian Belu, au existat “presiuni exercitate public şi probabil şi pe altă cale”. Această afirmaţie nu are nicio bază, fiind determinată doar de ilogica ce caracterizează întreaga scrisoare, autorul său nedorind să accepte unele decizii, perfect legale şi corecte, dar contrare dorinţelor sale.

 

Nici la ACR nu a fost binevenită hotărârea unei instanţe de la Cluj, luată rapid în “camera de consiliu”, în timp ce aceeaşi cauza se afla în judecată la o instanţă din Bucureşti pe care ACR a respectat-o ca atare, fără a invoca un eventual “sprijin” al unei personalităţi politice care avea o înaltă demnitate de stat. Nu am acuzat niciodată aceste manevre existente totuşi pe o “altă cale”.

 

Ar mai fi multe de comentat faţă de de această scrisoare deschisă, care pe pagini întregi aruncă cititorul într-o stare de confuzie din ce în ce mai accentuată pe măsură ce înaintează cu lectura, încercând să deşire amalgamul creat prin amestecarea haotică la un loc a FIA, Consiliul Europei, Primul Ministru al României, ANST, Preşedintele României, citate din Statutul FIA, Federaţia Română de Karting, Curtea Constituţională, Declaraţia de la Bruxelles, Referendum popular, etc, etc.

 

Totuşi, nu putem trece cu vederea citarea Statutului FIA, cu o interpretare suigeneris şi tipic “dâmboviţeană”, iar subordonarea FIA de către CIO este o afirmaţie care denotă o ingnoranţă de “nivel înalt”.

De asemenea, ar fi cazul ca autorul scrisorii să se hotărască: Automobil Clubul Român este recunoscută ca structură sportivă, conform Legii educaţiei fizice şi sportului sau este o asociaţie a “şoferilor de stradă”! (denumirea de “şofer” nu este peiorativă, ci face parte din nomenclatorul de meserii al României, iar mulţi “şoferi” sunt medici, ingineri, profesori, economişti, jurişti, etc.)

Am putea recomanda autorului scrisorii deschise să citească Statutul COSR, care este tot o asociaţie de interes naţional ca şi ACR, iar Legea educaţiei fizice şi sportului în art. 21 la al. f) nominalizează ACR şi, la acelaşi articol, al. g) nominalizează “Alte organizaţii sportive naţionale”.

 

În legătură cu plângerile lacrimogene ale preşedintelui FRAS pentru lipsa finanţării de la Stat, putem să prezentăm faptul că ACR nu a avut niciodată, în cei 108 ani de activitate, finanţare de la Stat. Este revoltător să se solicite bani din contribuţia noastră la Bugetul de Stat pentru automobilism, aşa cum nu se asigură nici pentru fotbal, golf, etc.

Din banii luaţi de la ANST nu a fost sprijinit sportul automobilistic, ci s-au plătit salarii pentru un aparat birocratic care este găzduit în casa personală a preşedintelui FRAS. Nu cumva s-a plătit chirie proprietarului imobilului?

Nu se compară automobilismul cu kartingul. La karting participă tineri şi copii care nu au susţinerea fabricanţilor şi vânzătorilor de automobile.

 

Am încercat, în rândurile de mai sus să clarificăm unele aspecte legate de sportul automobilistic din România şi să prezentăm versiunea adevărată a faptelor menţionate în scrisoarea deschisă semnată de preşedintele FRAS. Întotdeauna am considerat de datoria noastră să semnalăm minciunile care s-au proferat la adresa ACR-ului şi a sportului automobilistic, indiferent cine a fost autorul acestora. Singurul nostru regret este că, în unele cazuri, aceste minciuni au dus la o reducere a participării României la evenimentele sportive internaţionale deşi, după cum se ştie, întotdeauna ACR-ul a susţinut participarea sportivilor noştri de valoare la competiţiile externe. Nu credem că trebuie să nominalizăm aici unii sportivi ai ţării care participă la competiţii internaţionale de prestigiu, pe baza licenţei ACR şi reprezentând România cu succes. Deasemenea, evenimentele internaţionale desfăşurate în România, au avut toată susţinerea noastră şi au fost un succes, apreciat şi pe plan extern (Ultimul succes este revenirea Raliului Sibiului în competiţiile internaţionale, situaţie care nu a fost pe “placul” preşedintelui FRAS).

 

Este regretabil că impostorii nu au simţul măsurii!

 

Biroul de presă al ACR

P. S. Alăturat prezentăm două anexe:

-          un pamflet trimis de un fan al automobilismului cu titlul „Sindromul broaştei”;

-          un document din arhiva ACR din anul 1988 semnat de actualul preşedinte al FRAS, care arată o clară similitudine cu recenta scrisoare deschisă.

Recomanda articolul pe:

Facebook Google+ Twitter