Odiseea înmatriculării unui autovehicul, la Bucureşti, pe timpul verii

Cozi-DRPCIV

Birocraţia reprezintă, în România, expresia indiferenţei şi reticenţei unor funcţionari din instituţiile de stat de a lua în serios problemele cotidiene pe care fiecare dintre noi le întâmpinăm în calitatea noastră de cetăţeni contribuabili: încetineală, pasivitate, autoritarism.

Cine a dorit în această vară să-şi înmatriculeze un autovehicul în Bucureşti, trebuia să se încarce cu nervi de oţel. De la intrarea în curtea DRPCIV (Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule) din Pipera presimţeai aglomeraţia de la ghişee prin lipsa locurilor de parcare. Ghişeele ne-au întâmpinat cu interminabile cozi, spaţiul fiind ticsit de oameni. Cu toate că există implementat de câţiva ani un sistem electronic modern cu numere de ordine, acesta n-a funcţionat decât un timp foarte scurt, revenindu-se la sistemul de aşteptat, ore în şir, la rând.

Deşi Guvernul a încercat printr-o ordonanţă de urgenţă simplificarea procedurilor de înmatriculare prin plata direct la DPRCIV a unor taxe, lucrurile au rămas în realitate tot după vechiul stil birocratic, deoarece pe site-ul acestei instituţii nu se preciza ce anume se plăteşte în Pipera şi ce anume la alte instituţii. Deci, dacă nu erai bine informat din alte surse riscai să stai la coadă, să ajungi în faţă şi să afli că doar taxa de talon şi cea de numere se încasează la ghişeu, iar cea de înmatriculare se plăteşte în continuare la Direcţia Impozite şi Taxe Locale.

De la ce se ajunge la astfel de probleme? Totul se explică prin numărul mic de funcţionari. De ce acest lucru? Pentru că unii sunt în concediu, iar alţii au ieşit la pensie, încearcă să ne dumirească cineva. Dar oare omul care vine să stea cu orele la ghişeu (nu mai vorbim de durata drumului până la DRPCIV) nu se învoieşte de la serviciu ca să-şi înmatriculeze automobilul? Asta după plata celorlalte taxe aferente (inclusiv taxa de mediu ANAF care mai întâi ţi-o calculează în câteva zile şi abia după aceea o plăteşti şi, iarăşi, aştepţi câteva zile pentru confirmarea plăţii în sistem). După ce se întocmeşte dosarul pentru înmatriculare, în loc să obţii certificatul de înmatriculare şi numerele aferente pentru autovehicul în 1-2 ore cum ar fi firesc, te trezeşti programat abia după o săptămână. Se pune, în mod normal întrebarea bunului simţ: noi, automobiliştii, nu mai plecăm în concediu? Iar cei cu autovehicule „pe firmă” nu mai lucrează în acest timp?

În alte ţări europene, de exemplu, înmatricularea unui autovehicul durează mai puţin de o oră, inclusiv cu completarea formularului de înmatriculare. La noi, în România, mai tot timpul dăm vina ba pe sistemul electronic, ba că sunt prea puţini funcţionari, ba că oamenii sunt în concediu, ba că sunt prea multe înmatriculări pe perioada verii, ba, ba, ba…

Nu ne rămâne decât să trăim cu speranţa că lucrurile vor evolua, totuşi, spre bine şi nu va mai dura o înmatriculare o lună de zile sau, cine ştie, poate chiar mai mult, dacă nu încercăm să modernizăm sistemul de lucru cu cei care plătesc atâtea taxe!

 

N.B.: Această notă apare ca urmare a unui număr mare de sesizări şi insistenţe pe adresa ACR, din partea membrilor asociaţiei şi altor automobilişti.

Recomanda articolul pe:

Facebook Google+ Twitter