Biroul de Presă al Automobil Clubului Român, este împuternicit să declare următoarele, cu privire la Proiectul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice:
Automobil Clubul Român, asociaţia automobiliştilor din România, fondată la 5 aprilie 1904, deţinătoare a Premiului de Excelenţă în Siguranţa Circulaţiei Rutiere conferit de către Comisia Europeană a UE în anul 2007, are, printre obiectivele sale statutare, promovarea conceptelor de siguranţă şi educaţie rutieră, în rândul tuturor participanţilor la traficul rutier.
Automobil Clubul Român constată cu regret faptul că România înregistrează un număr ridicat de accidente rutiere, fiind necesare, în acest sens, măsuri de reducere a numărului acestora, deoarece media accidentelor, raportate la numărul locuitorilor, situează ţara noastră pe un loc total neonorabil. Pentru a fi eficiente, considerăm că aceste măsuri nu trebuie să vizeze doar partea coercitivă aplicată utilizatorilor drumurilor, ci, mai ales, partea de infrastructură rutieră (foarte importantă în ceea ce priveşte reducerea numărului de accidente rutiere), precum şi cea educaţională şi de conştientizare a participanţilor la trafic.
Din aceste considerente, putem afirma că proiectul prezentei OUG, în loc să simplifice procedurile de radiere şi înmatriculare ale autovehiculelor, aşa cum este normal într-un stat mebru UE, le complică şi mai mult. Autorităţile responsabile pentru realizarea şi urmărirea proceselor de radiere şi înmatriculare, încearcă să-şi diminueze din responsabilităţi, lasându-le, pe acestea, în sarcina proprietarilor de autovehicule, contribuabili la bugetul de stat. De fapt, autorităţile responsabile încearcă să mascheze, astfel, lipsa de cooperare între autoritatea fiscală şi cea care trebuie să realizeze radierea/înmatricularea autovehiculelor, precum şi lipsa sistemelor informatice necesare desfăşurării unor astfel de procese.
Automobil Clubul Român consideră cuantumul amenzilor propuse prin această OUG, că este în totală neconcordanţă cu nivelul de trai din România, cu politica salarială şi cu cele practicate în toate ţările Uniunii Europene, în care nivelul de trai este cu totul altul şi se ajunge la o situaţie anacronică în care cuantumul amenzii să se apropie, sau chiar să depăşească, valoarea automobilului.
De asemenea, nu se poate înţelege faptul că se stipulează suspendarea permisului de conducere pentru neplata amenzilor auto, atâta timp cât această atribuţie revine, exclusiv, organelor fiscale, în conformitate cu legile specifice domeniului fiscal.
Considerăm că măsura de suspendare a permisului de conducere pe perioade lungi de timp, de până la 4 ani, poate conduce la pierderea capacităţii şi abilităţilor conducătorilor auto aflaţi în această situaţie, care, în timp, pot genera şi mai multe evenimente rutiere, după redobândirea permisului de conducere.
Sigur că pot exista şi abateri disciplinare sau infracţiuni care pot duce chiar la anularea permisului de conducere, această situaţie putând fi analizată de specialişti în defavoarea suspendării permisului pe perioade foarte lungi de timp.
În acelaşi context, trebuie analizată şi situaţia celor care profesează meseria de şofer şi nu au altă calificare, cărora li se încalcă un drept constituţional, dreptul la muncă.
Automobil Clubul Român nu este un adept al încălcării legislaţiei rutiere, dar în scopul nobil de protecţie a membrilor săi, automobiliştii, propune o reanalizare a cuantumului amenzilor şi a sancţiunilor complementare, cu scopul de a face din activităţile coercitive, adevărate acţiuni educaţionale. De exemplu, pentru un şofer aflat la o primă abatere minoră, o pedeapsă constând într-un avertisment, înscris în cazierul său rutier, poate reprezenta o măsură eficientă.
Asistăm la accidente rutiere cu multe victime, adevărate catastrofe, care arată slaba pregătire profesională a conducătorilor auto implicaţi. Acest lucru, poate fi pus in concordanţă cu faptul că, în România nu există nici un poligon specializat pentru perfecţionare practică în conducerea auto, aşa cum acestea se regăsesc în majoritatea ţărilor europene. Mai mult decât atât, în aceste ţări, legislaţia prevede obligativitatea perfecţionării practice continue a anumitor categorii de conducători auto, considerate având un grad ridicat de risc. În plus, chiar şi probele practice de conducere în poligon (o variantă elementară a centrelor de perfecţionare din Europa), existente cu ceva timp în urmă în legislaţia românească, au fost eliminate de către Ministerul Transporturilor, fără nicio justificare logică şi asistăm la adevărate drame ale unor şoferi aflaţi, poate, pentru prima dată în faţa unei situaţii dificile în traficul rutier.
Pe plan mondial, se vorbeşte tot mai intens, de “automobile inteligente”, corelate cu “drumuri inteligente”. Specialiştii Automobil Clubului Român, participanţi la diverse manifestări internaţionale de profil, se confruntă cu un mare handicap privind situaţia infrastructurii rutiere din România.
La ora actuală, România nu are conturată o strategie naţională în domeniul siguranţei rutiere, coerentă şi viabilă, nici cel puţin pe termen scurt. Automobil Clubul Român a propus constituirea Consiliului Naţional de Siguranţă Rutieră, din care să facă parte atât factori guvernamentali, cât şi cei neguvernamentali din domeniu, dar, în “contra partidă”, Ministerul Transporturilor a eliminat Societatea Civilă şi din actualul Consiliu Interministerial de Siguranţă Rutieră (CISR). De fapt, acest organism (CISR), funcţionează doar “pe hârtie”, iar atunci cand a el a existat şi fizic, nici un Ministru al Transporturilor nu a participat la reuniunile sale.
Dorim să informăm opinia publică şi asupra faptului că Automobil Clubul Român a prezentat Ministerului Transporturilor, personal ultimilor trei foşti miniştri, numeroase puncte de vedere, cât şi mai multe proiecte care vizau măsurile necesare a fi implementate în vederea protejării vieţilor omeneşti prin scăderea numărului de accidente rutiere. Din păcate, Ministerul Transporturilor nu au avut nicio reacţie, demonstrând faptul că vocea Societăţii Civile nu este ascultată, cu toate că ACR a participat la elaborarea primului cod rutier din Romania, în anul 1904 şi a înfiinţat prima şcoală de soferi din ţara noastră, în anul 1910, prezentându-şi, de fiecare dată, disponibilitatea de a-şi aduce contribuţia la elaborarea şi implementarea cadrului oficial privind siguranţa rutieră.
Mai mult, Ministerul Transporturilor, care reglementează, în mod illegal, de unul singur, activitatea şcolilor de şoferi, a transformat această activitate, dintr-una educaţională, într-una pur comercială, ignorând aplicarea legii care prevede implicarea în această activitate a Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Ministerului Afacerilor Interne. Astfel s-a ajuns la situaţia ca reglementările şcolilor de şoferi să fie gestionate doar de un grup din interiorul Ministerului Transporturilor, aservit timp îndelungat, intereselor private ale unor societăţi comerciale care deţin şcoli de şoferi.
Permisul de conducere, se obţine astazi, prin examinare de către lucrători ai serviciului respectiv de pe lângă prefecturi, dar atât şcoala de şoferi (instructorii), cât şi examinatorii, nu poartă nici o răspundere, cel puţin pentru comportamentul conducătorului auto în primul an de activitate, de aici rezultând slabe pregătiri şi exigenţe diminuate la examinare.
De asemenea, Automobil Clubul Român a implementat în România, fără nici un sprijin din partea autorităţilor, mai multe campanii de siguranţă şi educaţie rutieră a participanţilor la trafic, menite să educe şi să conştientizeze participanţii la trafic asupra pericolelor nepurtării centurii de siguranţă, consumului de alcool, vitezei excesive (mai ales în zonele cu trafic de elevi), cum ar fi “Gândiţi Înainte de a Conduce”, “Automobile Sigure, Dar Ecologice”, “10 Reguli de Aur ale Conducerii Automobilului”, etc.
La nivelul asociaţiei noastre, există şi concursul “Conducere Auto Exemplară”, care stimulează şoferii să nu comită abateri de la legislaţia rutieră, pe timp de 5 – 10 – 15 ani, iar la nivelul copiilor şi tinerilor există Laboratoare Fixe şi Mobile de Educaţie Rutieră care transmit acestora principalele reguli de circulaţie, în cadrul proiectului “O Secundă Pentru Viaţa Ta”.
Au trecut peste doi ani de la lansarea, în Bucureşti, a „Deceniului Mondial al Siguranţei Rutiere 2011-2020”, promovat printr-o rezoluţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a cărui ţintă principală o reprezintă salvarea a peste 5 milioane de vieţi omeneşti cauzate de accidentul rutier, iar în România obiectivele acestei campanii mondiale nu sunt implementate de toţi factorii cu responsabilităţi în domeniu. Conceptul „conducerii preventive”, ca o strategie rutieră proprie românească a fost uitat cu desavârşire de şcolile de şoferi şi de factorii educativi; practica verificării periodice a abilităţilor de conducere a şoferilor autovehiculelor de marfă şi călători se aplică, astăzi, tot mai rar; şcolile de şoferi s-au transformat în firme comerciale, în care scopul principal este profitul bănesc şi nu acela al artei conducerii automobilului; educaţia rutieră este periferizată în programele şcolare în favoarea educaţiei sexuale, etc.
În concluzie, putem considera că proiectul acestei OUG, aşa cum rezultă din mesajele primite de la numeroşi automobilişti, urmăreşte, în principal, doar creşterea veniturilor bugetare rezultate din amenzile de circulaţie şi exercită presiune asupra contribuabililor, conducători auto, prin aplicarea unor amenzi exagerat de ridicate, pentru unii fiind chiar imposibil de achitat. Nu e mai puţin adevărat faptul că proiectul acestei OUG conţine foarte multe obligaţii ale conducătorilor auto, în timp ce autorităţile nu au decât foarte puţine responsabilităţi şi obligaţii.
Automobil Clubul Român se situează de partea şoferilor care respectă legislaţia rutieră, promovează reguli de conduită civilizată în trafic, dezavuează practicile bahice şi indisciplinate în traficul rutier, dar, solicită autorităţilor Statului de drept, România, o implicare corectă în asigurarea condiţilor civilizate şi de top, în domeniul rutierismului, conform unui principiu din vechime că „într-o casă curată nu se intră cu bocancii plini de noroi”.
Biroul de Presă al ACR
16 septembrie 2013
