30 noiembrie 2007 – De cand conducerea ACR, prin Comisia Nationala de Automobilism si Karting, a anuntat intentia de a organiza, cu prilejul Bucharest Challenge si o cursa pentru fostele glorii ale sportului auto de la noi, ne-am tot gandit cine ar putea intra pe o astfel de lista, care sa starneasca si interes pentru public si competitivitate sportiva. In Occident, asemenea curse aduna la start fosti asi ai volanului care piloteaza si dupa 50 de ani , aproape ca in tinerete. La noi, probabil primii pe lista ar putea fi Eugen Ionescu-Cristea, Laurentiu Moldovan, Werner Hirschvogel dintr-o generatie de notorietate. Dar si cativa dintre fostii specialisti ai curselor de viteza pe circuit, cum ar fi Horia Andronic, Victor Nicoara, Radu Dumitrescu, Paul Geanta, Burebista Ursu, St. Vasile, Mihai Alexandrescu, Dan Necula, etc. Dar si cativa din generatia de aur a pilotilor brasoveni .
Coleg de club si de generatie cu Ludovic Balint, fostul pilot de raliuri Dodo Urdea face parte din pleiada de mari campioni pe care i-a descoperit si i-a format, la Palatul Copiilor si la Catedra de automobile a Universitatii Brasov, regretatul specialist in motoare, ing. Bebe Telescu. Intre ei mai alearga astazi sporadic Puiu Rusu si Dodo Toma, si ei redutabili campioni de karting in perioada cand numarul sportivilor legitimati trecea de o suta in fiecare din fostele centre ale kartingului si sportului auto romanesc.
Era vremea cand echipa de karting a brasovenilor nu avea rival in tara, iar Dodo Urdea era liderul ei de necontestat. Nu-i de colo sa fi indeplinit, prin rezultatele sportive deosebite , norma de maestru al sportului inainte de a implini 20 de ani! Pilotii de care vorbim au adus din lumea dinamica a kartingului sportiv placerea si siguranta derapajului controlat, dar folosite nu ca o „floricica” pentru spectatori, ci ca pe un procedeu tehnic , eficient si rapid. Cand au ajuns la volanul masinilor de curse, deja stiau perfect cum sa lase masina „sa plece”, fara frica de a iesi in decor si fara sa-si inoade mainile pe volan, la mijlocul virajului.
Daca pe Dodo Urdea au apucat mai putini sa-l vada in raliuri sau in probe de coasta si viteza pe circuit, pentru ca a „taiat-o” in Germania la putin timp dupa Zoly Szempaly (alt mare talent brasovean!), pe Puiu Rusu il stiu marea majoritate dintre cei ce formeaza azi lumea curselor. Pe langa talentul lor nativ incontestabil, fostii campion de karting au demonstrat cel mai bine in automobilism curajul, perfectiunea tehnica si eficienta fara cusur a traiectoriilor deprinse in copilarie, cele doua sporturi completandu-se armonios.
In ceea ce-l priveste pe Dodo Urdea, ar putea fi insirata aici o intreaga suita de rezultate sportive, obtinute la volanul masinilor de curse, cat a fost in Romania. Oricum, acest palmares n-ar fi totusi edificator, avand in vedere ca Dodo abia trecuse de 30 de ani cand s-a saturat definitiv de fostul regim politic, gasindu-si rostul in Germania.
O amintire insa ramane de neuitat. In 1974, la insistentele regretatului Bebe Telescu, juriul Cursei de coasta Poiana Brasov a admis ca „pustiul” sa ia startul dupa ultimul concurent, cu un kart construit la Catedra de automobile din Brasov, pe care era montat un motor CZ de 350 cmc. Cati cai avea, nu mai stim. Dar in mod sigur raportul CP/kg era formidabil, pe vremea aceea Dodo, cu combinezon cu tot, daca trecea de 60 kg… Pana sus depasise doua masini „adevarate” Dacia 1100 S si deja era in siajul celei de a treia, realizand o medie orara de-a dreptul extraordinara: 94,6 km/h! Si asta in conditiile cand sosirea era chiar la intrarea in Poiana Brasov, iar startul se dadea de jos, din dreptul Bibliotecii judetene, pe liniile drepte fiind clar dezavantajat.
Patru ani mai tarziu, in timpul antrenamentelor pentru Raliul Dunarii 1978, Dodo Urdea era al doilea pilot care urma sa concureze in echipa nationala, pe un Renault 12 Gordini. Cum Dodo , la 24 de ani , nu mai pilotase in competitii o astfel de masina, astepta putin crispat primele antrenamente pe probele speciale. Ei bine, inca de a doua zi Dodo stapanea „Gordina” cu siguranta si dezinvoltura demonstrata in scaunul kartului, in acea cursa de pomina de la Poiana Brasov, care-i scosese peri albi sefului de atunci al ACR Brasov, coleg de facultate si prieten cu Bebe Telescu.
Mereu cu gazul in plin la fiecare iesire din viraj,cautand traiectoria ideala, Dodo simtea instinctiv cum „sa duca” masina de-a latul, asemenea schiorilor de slalom special, iesind, apoi, eficient si rapid in linie dreapta. N-ar fi senzational sa-l revedem, alaturi de ceilalti pomeniti mai sus, pe Circuitul de la Bucharest City Challenge 2008?
