În anul 2035, atunci când voi veți împlini vârsta majoratului, visul copilăriei voastre, jocul cu mașinuțele, va fi oarecum spulberat!
Orice copil a agreat între jucăriile sale mașinuțe, fie ele pentru turism, pentru curse sportive, pentru poliție, pentru pompieri etc., iar la vârsta majoratului, veți dori să deveniți șoferi care să conducă aceste automobile, miniaturi ale copilăriei, dar se pare că nu veți avea ocazia să le mai vedeți.
Comisia Europeană a propus un plan care prevede ca, începând cu anul 2035, să nu se mai fabrice automobile cu motoare cu ardere internă. După opinia mea, cred că autorii unui asemenea program nu sunt în nici un caz tehnicieni, ci probabil niște “contopiști de birou, cu mânecuțe de protecție”, sau unii politicieni avizi de beneficii electorale.
Dacă erau tehnicieni cred că erau obligați să se consulte cu colegii lor, fabricanți de automobile, pentru a lua măsuri de reducere a poluării și nu măsuri dictatoriale, care, știm, că nu se bucură de aprobarea cetățenilor și nasc revolte serioase!
De fapt, revoltele au apărut concomitent cu acest plan distructiv și mai multe asociații și colectivități au luat atitudine, în sensul că măsurile tehnologice ar fi prioritare pentru reducerea poluării, în contradicție cu măsurile restrictive de sorginte dictatorială. Deja planul este categorisit ca irațional în opinia publică.
De-a lungul ultimelor două secole (XIX, XX) și în acest început de secol XXI, omenirea s-a folosit de “zeul automobil”, așa cum a fost el inventat și a reprezentat motorul de dezvoltare socială. Acum, în loc să ne gândim cum ne poate ajuta automobilul în perioada următoare, se vede că ne gândim cum să frânăm progresul lui. În loc să solicităm tehnicienilor să gândească măsuri care să contribuie la o retehnologizare corespunzătoare, s-a găsit măsura interzicerii construcției de automobile propulsate de motoare cu ardere internă, soluție controversată, care are o vechime de cel puțin 80-90 de ani, și care rămâne tot controversată și nu este împărtășită de “lumea automobilismului” și de noi, consumatorii.
O singură ecuație cu impact asupra beneficiului universal ar putea să arunce în aer acest plan datorită faptului că automobilele cu motoare electrice, care ne amintesc de vestitele electrocare din marile gări CFR din România anilor ‘40-’70, consumă energie electrica, aceasta la randul ei obținută prin procedee majoritar poluante (arderea hidrocarburilor). În plus, transportul energiei electrice pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare, devine, de fapt, un cost suplimentar și care transferă poluarea de la țeava de eșapament a autoturismului la producția de energie electrică.
Chiar și hidrogenul folosit drept combustibil nu se prea obține prin procedee nepoluante.
De asemenea, Comisia Europeană a lansat acest plan doar ca o dorință, nesusținută de tehnologie. Nu s-a nominalizat ce se întâmplă cu avioanele, cu lansarea navelor cosmice, cu transportul fluvial și maritim, cu transportul greu rutier de mărfuri, cu lucrările agricole de mare suprafață, cu lucrările de construcții industriale și civile, etc. Se vede clar că este vorba despre o propunere “toxică și irațională”, care, în primă lecturare, se ocupă doar de autoturisme și autoutilitare mici.
În prezent, asistăm la o multiplicare a trotinetelor acționate electric și numărul de accidente produse de acestea este de departe înfricoșător. Nu cumva autoturismul electric va produce tot așa multe accidente, mai ales în circulația urbană, tocmai datorită faptului că nu dispune de mijloace de avertizare sonoră, motorul electric fiind mai silențios în comparație cu motorul cu ardere internă?
Mai există și o categorie a scepticilor, care vorbesc despre dispariția hidrocarburilor din resursa pământului, dar și aceasta este combătută de supraproducția mondială a acestor zăcăminte.
Ne mai întrebăm: cât de ușoară va fi transformarea milioanelor de stații de comercializare a produselor petroliere în stații de încărcat baterii de acumulatoare, cât de poluante sunt metodele de fabricare a acestor baterii, ce înseamnă distrugerea lor pentru mediu (deoarece au o fiabilitate scăzută)? Ca să nu mai vorbim despre căderile de energie electrică la nivel global sau regional, și multe alte situații neprevăzute care se pare că nu au fost luate în discuție de susținătorii acestor transformări uriașe.
Din planul prezentat de Comisia Europeană am observat că soluții tehnologice nu există, dar se expun dorințe personale și utopice.
Oare s-or fi gândit autorii cum va fi depanat un automobil acționat electric ale cărui baterii de acumulatoare au cedat într-o intersecție într-un oraș aglomerat sau pe o autostradă în plin câmp? În prezent, această pană de combustibil se rezolvă relativ ușor, prin ajutorul acordat fie de un mijloc de depanare, fie de un prieten prin furnizarea unei cantități minime de combustibil auto, iar în situația automobilului electric va fi un adevarat dezastru și cu costuri exorbitante.
Vor dispărea cursele de automobile, iar Formula 1, adorată de voi, copiii zilelor noastre, cât și alte competiții, vor deveni istorie în filme.
Atenție, copii de astăzi, ce vi se pregătește la majoratul vostru! Trebuie neaparat ca noi, contemporanii acestor idei, să luăm atitudine față de viitorul copiilor noștri!
Dar viitorul nu este al altora, este al copiilor noștri, care vor avea tot dreptul să se implice în timp!
Constantin NICULESCU
Presedintele Automobil Clubului Roman
